
Multe din femeile din India au mâinile împodobite cu ceea ce par a fi mănuşi din dantelă la momentul căsătoriei. Multe tinere au pielea înfrumuseţată cu motive florale sau abstracte în zi de sărbătoare; însă ce este de fapt desenul roşiatic şi ce simbolizează el? Care sunt secretele aplicării şi de ce este atât de popular în Occident?
Istoric vorbind, aplicarea de mehndi/henna se practică de mii de ani. Specialiştii nu se pot pune de acord dacă provine din Egipt sau India; este cert însă faptul că în trecut, mehndi era folosită mai mult în scopuri terapeutice. Efectele de răcire a organismului şi de coagulare a sângelui erau apreciate, iar proprietăţile de colorare ajutau la vopsirea lânii, lemnului sau pieilor de animale.
Planta de mehndi poartă denumirea de Lawsonia inermis, înaltă şi subţire, din ale cărei frunze se obţine pudra atât de preţioasă. Este foarte sensibilă la temperaturile reduse, motiv pentru care nu rezistă la temperaturi mai mici de 10 grade Celsius. Temperaturile optime sunt cele de 35-45 grade, dată fiind şi cultivarea ei în zone ca Egipt, Maroc, India, Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite.
Pudra de mehndi se amestecă fie cu ceva acid, ca sucul de lămâie, fie în combinaţie cu ceva dulce – de exemplu zahăr. Acestea vor accelera procesul de eliberare a culorii. Se pot adăuga şi ingrediente precum: cafea, ceai negru, nucşoară – intensificatori de culoare. Nu există o reţetă anume; fiecare pudră este diferită şi ţine de preferinţele fiecăruia – unii vor un miros mai plăcut, alţii culoare. Şi nu există corect sau greşit – în această artă, totul este permis – având ca punct de interes sănătatea şi confortul “clientului”!
Aproape exclusiv feminin, mehndi nu are vârstă; de la copii, până la bătrâni, gravide sau adolescenţi, această artă celebrează corpul uman în primul rând, ca simbol al divinităţii şi frumosul, ca altar al venerării zeilor din diferitele culturi.


Articol furnizat de: Namaste India