Ceremonialul ceaiului in Japonia

Ceremonia ceaiului este intalnita in multe tari ale lumii, insa parca doar in Tara Soarelui Rasare exista o adevarata cultura a ceaiului ce exprima nu doar dorinta de a propaga valorile autentice japoneze, ci de a propaga chintesenta sufletului intr-o purificare am putea spune catharsica, inaripata de nimic altceva decat de o ceasca de ceai.

In Japonia, ritualul traditional de servire a ceaiului a fost influentat de budismul Zen, iar servirea sa se face intr-un cerc inchis. Ceaiul este preparat de catre un initiat si servit celorlalti. Insa la inceputurile sale, ceaiul avea rolul principal de medicament datorita proprietatilor sale, dar si a aromei si gustului sau inedit.„Parintele ceaiului”, preotul budist Eisai este cel care a introdus ceaiul in Japonia cu scopul de a savura aceasta bautura in timpul meditatiei. Eisai a redactat si o carte despre aceasta noua planta, despre licoarea benefica pentru trup si suflet. Cartea se numeste „Mentinerea sanatatii prin ceai” (1211).
El sustinea ca servirea ceaiului se face doar pentru „curatare” spirituala, oaspetii sunt invitati sa admire gradina, arta, meștesugurile, poezia, caligrafia iar gazda devine un deschizator de drumuri catre interiorul fiecaruia, fiind obligat de acest ceremonial sa asigure un confort estetic, intelectual si psihic deosebit.

Ritualul ceaiului este o cale de auto-cunoastere, unde si cel mai mic amanunt conteaza: de la pregatirea ustensilelor pana la vestmentatia participantilor. Miscarile corpului sunt, de asemenea, atent calculate, pentru a nu compromite calea pasilor catre auto-cunoastere. Invitatii sunt rugati sa admire felul in care camera este amenajata, dar nu au voie sa admire kimono-ul celorlalti deoarece in acest ritual, ei trebuie sa se detaseze de tot ceea ce este fizic pentru a putea intra in metafizic. Ceremonia in sine mai are si rolul de a-i face pe oaspeti sa admire felul cum curge apa, cum se reflecta lumina pe anumite obiecte, manifestarile naturii reprezentand o adevarata conectare si contopire cu mediul. Omul devine, astfel, nu centrul universului ci o parte a universului care se pierde in acest amalgam placut. Rolul sau de calator devine verosimil. Neantul nu mai devine ceva inspaimantator, deoarece il sorbi cu fiecare inghititura. Esenta pe care incearca sa o atinga cei care participa la acest ceremonial este armonia, unde fiecare miscare este o reflectare a pacii.
Ceremonialul ceaiului este in cultura japoneza o arta, alaturi de celalalte arte precum haiku, kendo sau ikebana. A participa la un astfel de ceremonial este in primul rand un privilegiu care pentru un neinitiat poate parea plastic. Insa fiecare gest al participantilor are o semnificatie aparte.

Autor: Razvan Dinca