Ceaiul de soc

De-a lungul secolelor, traditiile romanesti au fost perpetuate si pastrate cu sfintenie de catre batranii din zonele rurale ale tarii. Leacurile si obiceiurile strabune sunt foarte cunoscute in satele din Romania, oamenii apeland de foarte multe ori la remedii naturiste pentru a se vindeca de diverse boli.
Plantele au loc de cinste in traditionalul romanesc, ele sunt culese si uscate cu grija sub streasina casei sau in pod, atarnate de o grinda. Uscate fiind, plantele pot fi transformate intr-un ceai aromat care aduce numeroase beneficii organismului.

 
Una dintre cele mai intrebuintate plante pentru ceai este Sambucus nigra sau in termeni populari: socul.
Socul este un arbore mic ce creste in zone luminoase cu sol bogat. De cele mai multe ori este intalnit in paduri si luminisuri, dar poate fi cultivat si in gradina.
Duhuri rele, planta “necurata”, boli. Daca va intrebati ce legatura este intre aceasta insiruire de cuvinte si socul despre care am vorbit mai devreme, ei bine, aflati ca in cultura scandinava si in cea romaneasca exista foarte multe legende ale socului, cu toate acestea, beneficiile pe care le aduce consumul ceaiului de soc lasa undeva in urma reputatia creata de miturile si legendele povestite de batrani.
Floarea de soc este utilizata in tratarea emfizemului pulmonar, a tusei, varsatului de vant si in cazul inflamarii amigdalelor in combinatie cu ceaiul de musetel.
Tot din florile de soc se prepara si Socata, o bautura racoritoare pe care multi romani o consuma primavara si vara.
 
Autor: Ion Mihaela