
Obtinut prin infuzarea frunzelor arbustului Thea chinensis, ceaiul este o bautura de larg consum, cu o poveste impresionanta.
Apreciat ca elixir al vietii de catre taoisti, ceaiul are, precum o adevarata arta, scoli si perioade distincte. Etapele principale in care poate fi impartita evolutia lui sunt: ceaiul clocotid, ceaiul batut si ceaiul infuzat, etape care corespund dinastiilor chineze Tang, Song si Ming, respectiv scolilor clasica, romantica si naturalista.
Arta prepararii si servirii ceaiului a capatat de-a lungul timpul aspectul unei adevarate ceremonii, o atentie deosebita fiind acordata fiecarui element asociat. Astfel, rafinamentul acestei bauturi se afla intr-o stransa legatura cu mediul ambiant, arta ceaiului depinzand de arhitectura pavilionului (sukiya) si de obiectele utilizate: bolul de ceai (chawan), cutia de ceai (chaire) sau lingurita de bambus (chashaku).
Unul dintre obiectele existente inca din timpul dinastiei Song este ceainicul, adus in Europa la sfarsitul secolul al XVII-lea. In ziua de azi, ceainicele sunt confectionate din diverse materiale de la otel la sticla. Recomandata este insa, evitarea ceainicelor din aluminiu sau recipientelor emailate. deoarece exista riscul ca particulele de metal sa se amestece cu infuzia. In plus, este recomandabil sa nu se utilizeze detergent pentru a spala interiorul ceainicului pentru a nu deteriora aroma bauturii preparate. Este de preferat , sa se umple ceainicul cu apa calda si sa se amestece cu 4 lingurite de bicarbonat de sodiu pentru a evita depunerea de saruri.
Aparuta abia spre sfarsitul secolului al XVII-lea, strecuratoarea de ceai servea la inceput pentru strecurarea ceaiului din cutie in ceainic. Astazi insa, strecuratoarea este o ustensila indispensabila care poate fi fabricata atat din otel inoxidabil, cat si din argint sau portelan.
Tot la sfarsitul secolului al XVII-lea a devenit comuna si intrebuintarea linguritelor, odata cu trecerea timpului aparand diferente intre cele de cafea si cele de ceai. Astfel, lingurita de desert sau de ceai este de doua ori mai mare decat cea folosita pentru cafea.
In final, in prim-planul ceremoniei ceaiului se afla cescutele. Desi initial cestile importate din China nu aveau mai mult de 5 cm, odata cu dezvoltarea industriei de portelan au aparut cestile cu toarta, folosite pana in ziua de astazi.
Fiind caracterizat atat de universalitate, cat si de diversitate, ceaiul a permis dezvoltarea a numeroase metode si ustensile folositoare in cadrul proceselor de preparare si servire, alaturi de cele prezentate, zaharnitele, vasele de lapte sau presele de lamaie cunoscand de asemenea o permanenta evolutie in timp.
Autor: Iliescu Miruna